Istoric

MEHADIA, localitatea de reședința este cunoscuta ca așezare inca de dinainte de cucerirea Daciei de către romani. In epoca romana ea cunoaște o semnificativa înflorire ca urmare a importantei strategice pe care le-o oferea situația geografica.

Despre Mehadia a cărei denumire asa cum amintește cronica lui Nicolae Stoica de Hațeg, a fost de-a lungul vremurilor Mehadia, Megia, Media provenind de la dacicul Meha. Pe dealul “Grand” aflat in imediata apropiere a localității, mai dăinuie ruinele porții de vest a cetății ce a fost multa vreme si reședința Banatului Severin, făcând parte in timpul domniei lui Mircea cel Mare din trupul Tarii Romanești. Documentele il amintesc pe Danila care in 1330 a luat parte la lupta de la Posada. In timpul lui Iancu de Hunedoara, cetatea a fost întărită fiind folosita ca bastion de lupta împotriva pericolului otoman.

Legende si povestiri legate de localitate sau împrejurimi :

Din datele culese de Nicolae Cena reiese ca imparatul Aurelian si-a retras legiunile din Dacia intre 271 -275 e.n. In vremuri vechi aici a fost un izvor cu apa calda si se crede ca multe izvoare termale din Baile-Herculane isi au obarsia aici. Intre 1343 – 1387 Mehadia punct strategic trece când sub stapanirea romanilor din tara Romaneasca când a ungurilor, dar in anul 1387 Mircea cel Batran este stăpân peste Mehadia, iar in 406 Sigismund de Luxemburg incheie pace cu Mircea cel Batran si cedează acestuia Banatul de Severin impreuna cu Mehadia In anul 1778 turcii nemaiputand mentine sub dominatia lor Mehadia o ard lucru ce este atestat de catre cronicarul Nicolae Stoica de Hateg in cronica Mehadiei cu multa durere.

In anul 1794 o mare seceta se abate asupra Mehadiei, iar in anul 1838 un cutremur foarte puternic a distrus toate cladirile si biserica romaneasca. In 1840 au fost inundații catastrofale, apa iese prin ferestrele de la cazarme trecând prin Mehadia Vasile Alecsandri a cules balada lui Tovasi Iorgovan.