ISTORIC

COMUNA MEHADIA



Localitatea de resedinta este cunoscuta ca asezare inca de dinainte de cucerirea Daciei de catre romani. In epoca romana ea cunoaste o semnificativa inflorire ca urmare a importantei strategice pe care le-o oferea situatia geografica.

Despre Mehadia a carei denumire asa cum aminteste cronica lui Nicolae Stoica de Hateg, a fost de-a lungul vremurilor Mehadia, Megia, Media provenind de la dacicul Meha. Pe dealul "Grand" aflat in imediata apropiere a localitatii, mai dainuie ruinele portii de vest a cetatii ce a fost multa vreme si resedinta Banatului Severin, facand parte in timpul domniei lui Mircea cel Mare din trupul Tarii Romanesti. Documentele il amintesc pe Danila care in 1330 a luat parte la lupta de la Posada. In timpil lui Iancu de Hunedoara, cetatea a fost intarita fiind folosita ca bastion de lupta impotriva pericolului otoman.

Legende si povestiri legate de localitate sau imprejurimi:


Din datele culese de Nicolae Cena reiese ca imparatul Aurelian si-a retras legiunile din Dacia intre 271 -275 e.n. In vremuri vechi aici a fost un izvor cu apa calda si se crede ca multe izvoare termale din Baile-Herculane isi au obarsia aici. Intre 1343 - 1387 Mehadia punct strategic trece cand sub stapanirea romanilor din tara Romaneasca cand a ungurilor, dar in anul 1387 Mircea cel Batran este stapan peste Mehadia, iar in 406 Sigismund de Luxemburg incheie pace cu Mircea cel Batran si cedeaza acestuia Banatul de Severin impreuna cu Mehadia In anul 1778 turcii nemaiputand mentine sub dominatia lor Mehadia o ard lucru ce este atestat de catre cronicarul Nicolae Stoica de Hateg in cronica Mehadiei cu multa durere.

In anul 1794 o mare seceta se abate asupra Mehadiei, iar in anul 1838 un cutremur foarte puternic a distrus toate cladirile si biserica romaneasca. In 1840 au fost inundatii catastrofale, apa iese prin ferestrele de la cazarme trecand prin Mehadia Vasile Alecsandri a cules balada iui Tovasi Iorgovan.